Realizarea unei ventilări la învelitori pe șarpante implică straturi suplimentare, cu elemente care să permită ventilarea corectă a feței termoizolației, ventilarea stratului suport al învelitorii sau chiar al al materialului învelitorii. Acest caz se aplică tuturor lucrărilor de mansardare la clădiri existente sau construcții noi.
Tocmai din cauza complexității realizării corecte a straturilor de termo-hidro-ventilare de la mansarde, poate fi mai fezabilă realizarea unui etaj obișnuit în locul unei mansarde, peste acest etaj obișnuit fiind mult mai ușor de realizat o șarpantă (un pod clasic) care să nu implice acest sistem foarte complex de izolare și ventilare a condensului din termoizolație. Despre pod sau mansardă am scris aici: www.urbanambition.ro/pod-sau-mansarda
www.urbanambition.ro/de-ce-se-face-condens-pe-perete
Condensul de la învelitoare și condensul de la termoizolație
În cazul “învelitorilor ventilate”, orice folie de preluare condens nu se va alipi de termoizolație și nici direct de învelitoare.
Între folia de condens și învelitoare, va exista încă un strat de aer sau o pânză de difuzie și protecție la efectul termic de la învelitoare la folia de condens (tabla încinsă va distruge folia de condens în contact direct).
Ventilația pe sub învelitoare este mai mult o micro ventilație radiantă cu rol de eliminare a condensului sau a umezelii de la suprafața termoizolației și chiar de eliminare a condensului din profunzimea termoizolației, în special pe fațadele care nu sunt cu orientare spre nord.
În urma mansardării, după dispariția podului care asigura o difuzie și o ventilare considerabilă, apariția mansardelor cu această necesitate de micro-ventilație între învelitoare și termoizolație, s-a produs un transfer tehnologic spre soluțiile de termoizolare a pereților similare cu soluția de la învelitoare.
În acest fel, s-a produs un transfer, în ambele sensuri, de la conceptul de fațadă ventilată în care stratul de hidroizolare este detașat de partea de termoizolare, cu un spațiu de aer care asigură o ventilare și o protecție sporită a termoizolației.
Stratul de aer întrerupe transferul termic între suprafața finită și și termoizolație, sporește protecția eventualelor straturi de difuzie aplicate pe termoizolație.
Pentru acoperiș înclinat tip șarpantă obișnuită, există elemente suprapuse și etanșeizate (foarte etanșeizate pentru înclinații mici), în elemente mai mici (de tip “țiglă”) sau elemente de tip “tablă”.
La pereții verticali cu micro-ventilare (fațadă ventilată) se pot folosi placări mai puține etanșeizate.
Pentru pereții înclinați sau pentru cei care se continuă cu o înclinare similară cu cea de la acoperiș, se va folosi același tip de învelitoare cu cea de la acoperiș.
În schița 6 este o exemplificare cu ventilarea structurii suport a învelitorii (astereala) și partea interioară a învelitorii.
Această situație cu șarpantă va avea termoizolarea la interior și nu se poate asigura micro ventilarea termoizolației, se asigură doar ventilarea stratului suport al învelitorii (astereala sau alt strat suport similar).
Acoperiș ventilat și perete ventilat
După ce s-a produs acest transfer tehnologic de la micro ventilarea șarpantelor la ventilarea fațadelor, s-a generat posibilitatea ca învelitoarea șarpantei înclinate să fie un tot unitar cu peretele înclinat sau cu peretele drept (schița 5).
Practic, a dispărut necesitatea streșinilor clasice pe direcția pantei.
Pe direcția opusă a pantei (de obicei în lungul casei) se poate prelungi anvelopanta acoperișului cu unul sau cu ambii pereți, rezultând imagini arhitectural și funcționale, interesante și chiar spectaculoase.
Pentru soluții cu ventilare totală și continuitate fațadă-acoperiș, se pot realiza în continuare un fel de streșini “false” cu retragerea pereților sau cu ieșirea în exterior – în consolă a aticului acoperișului.
Nu recomand aceste soluții cu streșini false și retrageri ale pereților, deoarece sunt foarte costisitoare, cu posibile punți termice liniare și plane, soluții greu de proiectat și de construit optim sau corect. Recomand soluția mai “simplă” cu streșini doar pe capetele din lungul casei rezultate. Despre tipuri de acoperișuri am scris aici: www.urbanambition.ro/tipuri-de-acoperisuri
Detaliul corect pentru mansardă
Detaliul corect de termoizolare a unei mansarde, fără bariere de vapori (pungi) nu este imposibil. Poate fi o utopie cu costuri enorme, cu straturi multiple de suport pentru învelitoare și termoizolație, cu două straturi de ventilare exterioare, cu elemente structurale complexe și manoperă elaborată.
Acest detaliu, cu materialele potrivite, poate funcționa fără barieră de vapori, poate funcționa ca un corp de clădire cu un grad decent de respirație și confort higrotermic sporit comparativ cu o cameră închisă în pungă.
Majoritatea detaliilor, realizate în sistem regie proprie și nu numai, sunt rezolvate cu condensare și punct de rouă sub astereală, cu condensare în interior și mucegai dezvoltat în toate elementele de șarpantă.
O soluție de compromis poate fi folosirea barierelor de vapori care sunt de fapt niște pungi etanșe prin care casa nu respiră, va trebui să deschideți geamul foarte des (cu pierderi de căldură iarna) sau să folosiți sisteme centralizate sau descentralizate de recuperare și aport de aer proaspăt (cu recuperare de căldură iarna și recuperare de aer rece vara).
O mansardă ventilată realizată după aceste principii va funcționa excelent cu aceleași principii aplicate și la ventilarea termoizolației și a finisajelor de la pereții exteriori.
Nu e vorba doar de ventilarea fațadei, este și despre protejarea elementelor de placare ale fațadei, despre protecția straturilor de preluare a condensului sau straturi de difuzie aplicate pe primul suport (1) sau protecția difuziei de la termoizolația pereților și a șarpantei (pe termoizolația marcată în schița de jos cu F). Stratul de difuzie poate avea și un rol de protecție și de stabilizare a feței termoizolației la exterior.
În cazul unei fațade ventilate (cu pereți verticali) va fi necesar un singur strat de ventilare.
Pentru pereți înclinați cu partea expusă către ape meteorice, se va folosi același sistem cu două straturi de ventilare ca la șarpante (strat ventilare învelitoare și strat ventilare termoizolație)
2. Intre 1 și 2 va exista un strat de aer cu rol de ventilare al stratului suport pentru foile de tablă. În caz de montaj țiglă, acest strat ve avea rol de ventilare și suport folie de preluare condens de la țiglă (sau de la tablă). Pe stratul suport nr 2 se va dispune folia de preluare condens, cu preluare condens în jgheab.
3. Sub punctul 2 se află primul strat de termoizolație și spațiu de ventilare termoizolație. Punctul 3 este stratul suport al termoizolației. Punctul de rouă se va forma doar înspre partea exterioară a termoizolației (între 2 și 3).
4. Cu 4 am marcat placarea interioară care poate fi din gips carton, lambriuri din lemn sau alte tipuri de placări pentru interior.
Cu roșu este marcată structura principală a clădirii. Cu albastru (E și bridă metalică marcată cu F) am marcat structura de susținere a fațadei și a acoperișului ventilat.
Punțile termice se pot propaga doar prin elementele de susținere ale fațadei ventilate (cele desenate cu albastru). Structura de susținere a fațadei se fa proteja cu spumă poliuretanică aplicată pe montanții verticali, cu acoperire de minim 3 cm, pe toate fețele, după montarea structurii secundare a plăcilor-elementelor de finisaj a fațadei.
Ventilarea termoizolației unui acoperiș se poate face similar cu ventilarea unei fațade, doar dacă termoizolația de la acoperiș se va poziționa peste “astereală” sau un strat suport, practic, pentru un detaliu corect, acoperișul se transformă într-un perete înclinat, detaliul de la acoperiș fiind aproape identic cu cel de la peretele vertical.
Stratul suport al termoizolației de la perete este chiar peretele -zidăria exterioară, o placare de lemn sau din placare cu materiale compozite. Stratul suport al termoizolației de la acoperiș este astereala, la fel și la un perete, stratul suport poate să fie un rând de scânduri sau placări de tip OSB.
Similar cu detaliul de la fațadă ventilată a peretelui, în acest detaliu mai elaborat pentru învelitoare, de exemplu: se poate monta pe astereală un rând de profile metalice ușoare sau dulapi de 15 cm sau rigle mixte (lemn-metal) transversale pe pantă (înclinate cu rigidizări orizontale), între aceste profile se montează termoizolația de 15 cm.
După montarea termoizolației se va monta un rând de rigle longitudinale (orizontale) de 10 cm între care se va monta încă un strat de termoizolație și abia apoi se pot monta riglele transversale (înclinate) și riglele longitudinale (orizontale) pentru învelitoare (țiglă sau foi de tablă). Principala diferență între un perete ventilat și un acoperiș este grosimea termoizolației (pentru acoperiș termoizolația va fi suplimentată) și o diferență generată de rezolvarea structurii înclinate a acoperișului, plus asigurarea părții de hidroizolare – învelitoare.
Transfer tehnologic de la fațadă ventilată la învelitoare ventilată
Pentru a permite captarea aerului ventilat, după cum se observă în schița de sus, va trebui ca fațade ventilată să pornească de pe o zonă de “soclu” sau din curți de lumină continue care să permită doar vizual o alipire de cota zero.
Structura principală va fi la interior, cu elemente structurale secundare (ancorate de structura principală) pe care se va monta fațada ventilată.
Umplutura la ziduri (spațiul rezultat între stâlpi) poate fi cu elemente masive pentru inerție termică și/sau design. Același spațiu dintre stâlpi poate fi umplut cu materiale cu permisivitate mare la vaporii de aer sau poate fi lăsat liber total sau parțial peste soclu.
Acest sistem “utopic” de soclu de beton armat și structură interioară este folosit în foarte multe clădiri pentru comerț, depozitare sau producție.
Rolul unui soclu este vital pentru preluarea apelor pluviale, intemperii și zone expuse la impact, ca strat suport pentru nașterea pereților exterior, foarte util acum (util în acest articol) pentru linia de captare a aerului ventilat pentru fațadă.
O casă după aceste principii va împrumuta multe elemente din designul industrial folosit pentru clădiri industriale și comerciale.
O casă cu fațadă și învelitoare ventilată, poate fi proiectată cu streșini pe toate laturile. În schița de jos am ales un concept minimalist fără streșini pe zona jgheaburilor. Streșinile pot exista în orice situație pe capetele clădirii, combinate cu jocuri de logii sau retrageri amplificate pe capetele casei.
Termoizolarea va fi continuată până la talpa fundației. opțional se poate termoizola și partea interioară a fundației.
Soclul de beton armat va fi detașat de placa de beton armat, dacă nu există încărcări mari, placa va fi flotantă pe strat de termoizolație și pe încă un strat suport slab armat, sub toate aceste starturi se dispune pietriș tip sort spălat pentru rupere capilaritate. Pietrișul se va așeza doar pe pământ compactat în straturi de 20 de cm.
Ne întoarcem de la sistemul de ventilare a învelitorii (descris mai sus) la sistemul folosit la pereți.
Dacă luăm acest sistem de la învelitoare și îl folosim la pereți, putem scăpa de necesitatea zidăriilor, în loc de zidărie, am avea o astereală (sau un suport similar) fixată pe stâlpi, pe acea astereală am fixa dulapii de 15 cm, termoizolația și tot acel sistem descris mai sus pentru învelitoarea de la șarpantă.
În loc de astereală sau plăci compozite, putem monta o tablă cutată care, dacă va avea o grosime suficientă, poate elinia o mare parte din structura secundara de suport a termoizolației (pe care am omis să o desenez în schițe, o să revin cu un detaliu 3D).
Dacă o luăm acum în sens invers, de la sistemul de ventilare de la pereții cu zidării și beton armat, putem ajunge – teoretic – ca în loc de șarpantă cu astereală să turnăm plăci de beton (cu grinzi și stâlpi aferenți) cu pante de 5-10 % peste care să punem tot acest sistem pe care îl folosim la pereți.
Pentru investiții cu buget generos, mai ales pentru locuințe colective sau clădiri cum sunt de exemplu cele de birouri, nu se justifică nicio șarpantă complexă cu straturi înclinate, straturi multiple de ventilare și difuzie. Se va turna placă și se va rezolva învelitoare în sistem terasă circulabilă sau necirculabilă.
În concluzie, pentru o rezolvare corectă și optimă a acestui pachet de izolare a mansardei, se ajunge la costuri considerabile pentru manoperă și materiale.
Dacă aveți posibilitatea, sfatul meu este să construiți un etaj nou, cu pod nou simplu peste etajul respectiv, în loc de mansardă nouă.
Dacă aveți deja un pod peste parter sau peste un etaj existent și doriți să “mansardați” corect acel pod existent, va trebui să vă pregătiți cu toate principiile despre care am scris aici și în articolul despre alegerea între mansardă sau etaj
www.urbanambition.ro/mansarda-sau-etaj
