Izolatie pereti exteriori cu celebrul și foarte popularul polistiren, cu vată bazaltică sau cu materiale ecologice mai greu accesibile sau cu o comportare mai puțin cunoscută în timp?
Oare o casă izolată bine termic va avea nevoie de sisteme moderne de ventilare sau de pereți și termoizolații foarte permeabile și neafectate de efectul vaporilor de apă?
Sunt două tipuri de termoizolații: termoizolații care se aplică pe un perete sau pe un cadru suport și termoizolații generate sau înglobate în masa peretelui.
De exemplu, un perete de zidărie sau cadru structural va avea termoizolație aplicată, dar și o termoizolație generată de masa și de compoziția materialului din care este alcătuită zidăria sau de umplutura cadrului structural al peretelui.
Un exemplu cu termoizolație înglobată în masa peretelui este un perete din panou sendviș, cu spumă poliuretanică sau vată bazaltică, poate avea o capacitate suficientă de acoperi necesarul de izolare termică, fără izolații termice aplicate suplimentar peste respectivul panou.
Cel mult se poate aplica un finisaj de tip brisole, riflaj sau încă o placare metalică sau din alte materiale naturale sau compozite, dacă pe respectiva zonă sau pe toată fațada nu este dorit finisajul aparent al panoului peretelui, dacă se dorește ca panoul să aibă doar rol de termoizolare.
Pereți clasici masivi VS pereți moderni supli
Înainte de inventarea sistemelor de termoizolare moderne (polistiren, vată minerală-bazaltică, spume poliuretanice, ș.a.) pereții aveau grosimi considerabile, de la 40 de cm până la 60 cm sau chiar grosimi mai mari în cazul pereților cu zidării din piatră sau case străvechi din pământ amestecat cu alte materiale naturale.
Pereții vechi și străvechi erau ca niște filtre de aer și filtre de vapori.
Casa respira prin pereți și prin micile imperfecțiuni ale elementelor de tâmplărie.
Termoizolațiile de la tavane erau realizate din pământ, var cu stuf, paie sau zgură.
Pe vremuri vorbeam de pereți fără să aducem aminte de nicio termoizolare, deoarece nu exista sau era o raritate folosită la proiecte speciale.
Nu putem să discutăm despre tipuri de pereți fără să discutăm de tipul de termoizolare, tipul de structură și rezistența acesteia la coroziune sau putrezire, despre fațadă simplă sau dublă ventilată la peretele respectiv.
Confortul higrotermic
Motivul pentru care te simți și dormi bine vara în vacanță, într-un cort, într-o casă de lemn, de zidărie sau de chirpici, (case neizolate termic) este confortul higrotermic.
Acest confort este generat de permeabilitatea anvelopantei (pereți-tavane-pardoseli) la circulația vaporilor și a inerției termice susținute de masivitatea pereților.
O casă veche sau moderna “izolată” cu izolație modernă, exact asta face: izolează tot acest confort higrotermic, adică îl limitează sau chiar îl anulează complet.
Toată izolarea termică de la pereții istorici, fără termoizolații, deși incomparabilă cu izolațiile moderne, era asigurată de masivitatea acestor zidării.
În acest caz al vechilor clădiri, pereții și tâmplăriile nu asigurau etanșeitate, condensul apărut în masa peretelui fiind eliminat în mod natural de capacitatea de a “respira” a pereților în toate direcțiile.
În lipsa termoizolațiilor moderne, sobele cu lemne, cărbuni, rumeguș, resturi vegetale sau gunoi de la animale compensau prin ardere intensă pierderile masive de căldură prin anvelopanta clădirii.
Confortul caloric era limitat strict la camera unde se afla soba, restul camerelor și holurile erau iarna reci, dar nu înghețate.
Diferențele de presiune și de temperatură împrospătau aerul și eliminau vaporii prin anvelopanta imperfectă și pereți permeabili, fără izolații moderne.
Cele mai primitive și uzuale “termoizolații” erau aplicate la interior sub forma de carpete textile și blănuri de animale pe pereți.
Peretele modern respiră puțin sau deloc
Pereții de zidărie termoizolați (zidărie veche sau modernă), pereți îmbrăcați în termoizolații moderne, păstrează mult mai bine căldura, dar respiră greu sau foarte greu, în funcție și de tipul de perete și de alcătuirea termoizolației.
Un perete modern poate fi etanș-barieră de vapori, parțial etanș sau modern cu termoizolații naturale și fațade ventilate pentru eliminarea condensului din termoizolație sau de la suprafața termoizolației.
Majoritatea caselor noi, în lipsa banilor pentru investiții în ventilații cu aport de aer proaspăt, (recuperatoare de căldură locale sau centralizate), se limitează în sezonul cald la deschiderea geamului (dacă nu e prea cald sau prea poluat afară) și iarna ne limităm la un aer mai poluat și mai puțin oxigenat în încăperi.
Perete modern sau clasic, cu izolație modernă sau naturală ecologică
Un perete modern de zidărie, din lemn, structură metalică sau hibrid poate fi termoizolat, printre altele, cu:
- Vată bazaltică
- Perlit
- Izomineral
- Lâna
- Fibre de celuloză
- Paie
Pentru toate aceste tipuri de izolații naturale găsiți informații abundente pe internet, eu doar vă atrag atenția asupra lor.
Fibrele de celuloză le recomand mai mult ca umplutură la pereți (și la tavane între niveluri încălzite), nu ca termoizolație principală de contact cu exteriorul.
Paiele implică o masivitate a pereților și costuri bine de luat în calcul pentru montaj și transport.
Toate termoizolațiile exterioare ar trebui să fie capabile de a absoarbe și de a elimina apa fără consecințe distructive considerabile asupra termoizolației.
Cea mai potrivită în acest sens ecologic și biodegradabil este lâna care se găsește din abundență pe oi, materie aruncată la gropile de gunoi sau este incendiată, neexistând un program de colectare, de subvenționare națională pentru prelucrare și depozitare.
Deși nu mai este ieftină nici cea mai accesibilă termoizolație, marea majoritate dintre noi va termoizola la exterior cu polistiren expandat de cea mai slabă calitate.
Un video interesant despre problematica umezelii din aerul interior la izolarea pereților caselor vechi și nu numai
Polistirenul este scump, dar mai scumpă este vata.
La restul de materiale ecologice sau inovative sunt anumite aspecte privind manopera și implicațiile acestor materiale privind finisajele de fațadă, grosimi considerabile de pereți (pentru izolația din paie) și altele “spaime” necunoscute privind exploatarea și comportarea în timp.
Spuma poliuretanică aplicată între căpriori sau tot felul de crăpături ale construcției, este o nouă modă în termoizolare.
Consider că spuma poliuretanică este bună doar la pereții de tip Sandwich metalici cu miez de spumă. Este bună pentru etanșeizarea tâmplăriilor și a diverselor goluri de instalații și cel mult la izolarea pereților interiori.
Aplicată sub astereală ca termoizolare principală, va produce condens intre astereală și spumă. Dacă peste astereală mai există încă un nivel de termoizolare, este în regulă să se aplice această spumă într-un strat subțire pentru etanșeizare (cca cinci cm). Nu se va aplica în grosimi mai mari, pentru a nu muta punctul de rouă din termoizolația principală spre astereala prinsă între cele două termoizolații.
Aplicarea oricărui tip de izolare între căpriori, sub astereală, va face imposibilă eliminarea corectă și sustenabilă a condensului de la fața termoizolației.
Singura soluție de reducere a condensului, va fi transformarea în “pungă” etanșă cu “barieră de vapori” a mansardei sau respectivului nivel, cu eliminarea vaporilor prin deschiderea geamurilor, cu ventilare mecanizată sau cu recuperatoare de căldură cu aport de aer proaspăt.
De aici ne întoarcem la problematica aerului poluat din încăperi. Deoarece nu se poate trăi și respira în pungă, geamul va sta aproape în permanență deschis sau vor fi instalate sisteme centralizate sau locale de recuperare a căldurii cu aport de aer proaspăt.
Panouri sendvish cu vată bazaltică sau cu spumă poliuretanică
Aceste panouri sunt prefabricate, cu dimensiuni care să permită un montaj rapid dar și un transport eficient, cu panouri de maxim 13m lungime, pentru a nu intra la categoria de transport agabaritic.
Pot fi folosite pentru locuințe cu sisteme moderne de ventilare și de recuperare a căldurii, pentru hale comerciale, comerț, depozitare, producție, ferme, ș.a.
Majoritatea caselor modulare tip container sunt realizate cu panouri sau pereți tip sendviș.
Să vă luați în considerare un aer mai puțin oxigenat dacă veți construi o casă modernă sau un container fără ventilare mecanizată sau cu puține ferestre.
O casă izolată poate fi prevăzută cu pereți permeabili la vaporii de apă, cu termoizolații ecologice și, în același timp, cu sisteme de ventilare și recuperare a căldurii.
O variantă mai ieftină este folosirea unei case tip “cutie etanșă”, în care tipul de termoizolație nu mai contează, cu prefabricate din panouri termoizolante și sistem de recuperare local sau centralizat al aerului proaspăt încălzit sau răcit.
Cu cât confortul higrotermic pasiv este mai mare, crește costul materialului.
Un confort higrotermic activ (prin sisteme mecanizate de ventilare) poate diminua semnificativ importanța tipului de izolare a anvelopantei.
Condens pe perete?
www.urbanambition.ro/de-ce-se-face-condens-pe-perete
