Minimalism in design si in viata

Casă din Stilul de viață

221
minimalism in design

Minimalism in design și arhitectura fără un minimalism în stilul de viață nu este autentic sau posibil, poate fi real, dar nu poate fi o realitate.

Despre minimalism în arhitectură și design interior știam și percepeam ca fiind ceva “de lux”, ceva case spectaculoase pentru oameni bogați sau foarte bogați și care nu prea stau pe acasă să aibă timp pentru făcut dezordine și mizerie prin casă.

Pozele din reviste sau albume cu amenajări în apartamente sau căsuțe mici sau foarte mici, și acelea îmi păreau foarte scumpe, pentru oameni poate mai tineri, dar la fel de ocupați, care mănâncă doar la restaurante sau cu livrare la domiciliu în fiecare zi.

Vedeam niște imagini fără sa înțeleg povestea sau realitatea din spatele imaginilor cu apartamente sau case minimaliste.

Arhitectura și amenajare minimalistă pot exista și într-o casă sau apartament obișnuit, nu doar în cele care apar prin reviste.

Doar stilul de viață în spirit minimalist poate concretiza un stil minimalist real în arhitectură și design.

Spun real sau ireal deoarece majoritatea sau chiar toate imaginile pe care le vedem în anumite reviste sau pagini pe internet sunt ca niște decoruri teatrale, niște butaforii, care nu reflectă un stil de viață din realitate.

Minimalismul este în două straturi principale:

  • Ceea ce vedem la suprafață ca fiind ordonat și aerisit – forma
  • Stratul din spate – fondul – care susține ceea ce se vede la suprafață

Lasă totul în ordine

Un motiv pentru un stil de viață minimalist nu este doar limitarea și reducerea amprentei de carbon sau alte aspecte ecologice, este vorba și de ce fel de case și câte obiecte lăsăm în urmă pentru cei apropiați care rămân în urma noastră: haine, suveniruri și alte obiecte utile sau inutile, șamd.

Curățenia dinaintea trecerii pe lumea cealaltă nu înseamnă să aruncăm totul din casă, înseamnă să ne simplificăm viața astfel încât să păstrăm doar ceea ce ne aduce bucurie sau o utilitate reală, de zi cu zi.

“Când răsfoiesc o revistă de decorațiuni interioare, uneori simt că obosesc. Multe din acele case arată de parcă și-au luat mobila de la același magazin. Fără culoare, fadă, perfectă și fără niciun farmec. Prea multe decorațiuni aranjate ca la expoziție sau în compoziții ciudate și teatrale. Mă întreb cine ar vrea să șteargă de praf așa ceva. (”Lasă totul în ordine, Margareta Magnuson, Lifestyle Publishing, 2018.”)

Minimalism în stilul de viață

Nu știam nimic despre stilul de viață din spatele pozelor. Un stil necunoscut ar trebui să existe și să susțină acele imagini serene perfecte pentru imaginea “ireală” de poză a amenajărilor minimaliste.

Case și apartamente parcă scoase din revistă

Case mari sau “tiny house”, case minimaliste sau maximaliste.

Foarte puțini dintre noi își permit să locuiască cu chirie sau ca proprietari într-un asemenea tip de “casă de revistă”, unii poate reușesc după mari succese în carieră, financiare, moșteniri sau credite bancare avantajoase pe zeci de ani.

Majoritatea dintre noi va trebui să se mulțumească cu neliniștea și nemulțumirea de a nu apărea în nicio revistă sau album anual de arhitectură.

Problema principală cu majoritatea caselor “minimaliste” scoase din revistă este că sunt niște forme fără fond sau cu un fond cu formă nepotrivită și exagerată. Cu prea multe tipuri de finisaje, chiar dacă sunt de foarte bună calitate, sunt puse cu un formalism care se dorește deosebit, dinamic și bogat “cu de toate”. Arhitectura de acest tip devine un fel de kitsch ascuns sub materiale de cea mai bună calitate.

Încercarea de preluare a acestor forme fără fond generează alte forme fără nicio bază solidă.

O bază solidă este stilul de viață, acest stil de a fi și de a trăi între oameni și obiecte poate fi unul minimalist sau un stil pseudo minimalist.

Când nu dispui de resurse financiare multe, te descurci cu ce ai, aștepți și ai timp de reflectare și de planificare în pași mai mici.

Când ai resurse multe sau bani din moșteniri, riști să faci cele mai proaste alegeri privind modul în care vei locui.

Riști să locuiești într-o casă care te definește ea pe tine și nu tu pe ea. Ajungi să te definească o formă oarecare sau stil care nu e al tău.

Case scoase din revistă vs. case care ajung în revistă

O garsonieră din Galați sau o casă din Suceava pot ajunge în revistă, chiar dacă nu sunt realizate cu fondurile investițiilor celor “scoase” din revistă.

Cu o poveste și un demers conceptual, cu proprietari intelectuali, culți sau oameni din popor cu bun simț și modești-receptivi, cu un arhitect recomandat și cât de cât atent la fenomenul esteticii arhitecturale, se pot face minuni în amenajări simple maximaliste sau complexe minimaliste realiste și sustenabile.

Modernismul de dragul modernismului și materialele de finisaje prea prețioase pot genera un aer arhitectural trufaș și indiscret față de mediul construit sau neconstruit.

O arhitectură discretă, minimalistă și modernistă adaptată unui stil de viață clarificat ca fiind minimalist sau maximalist-modernist este mult mai greu de elaborat.

Minimalism în casă cu copii

Acum 15-20 de ani, când am aflat despre arhitectura și amenajările interioare minimaliste, nu aveam copil sau familie extinsă.

Nici nu bănuiam haosul obiectelor mari și al lucrurilor mici care se poate instala într-o casă cu trei – cinci membri contributori la dezordinea aproape permanentă.

Toate acele poze frumoase din reviste mi se păreau ireale, deși poate unele dintre ele exprimă o anumită realitate.
Mi se părea imposibil să menții o ordine și așa o curățenie, chiar și atunci neavând copil și familia mea.

La acea vreme nu înțelegeam în ce haos de lucruri și obiecte trăiește majoritatea familiilor cu sau fără copii, cu copii mari sau mici.

Organizarea și depozitarea ascunde, nu rezolvă

Organizarea și ordonarea tuturor obiectelor în cutii și dulapuri, indiferent de gradul de utilitate sau de nivelul de bucurie sau tristețe pe care le aduce acel obiect, nu elimină haosul lucrurilor, doar îl acoperă și îl întreține cu ajutorul atenției și energiei noastre.

Nu este important ce “troace” aruncăm din casă, importantă este concentrarea pe ce păstrăm, pe ce ne aduce utilitate și bucurie deplină, totul fiind un proces care se poate întinde pe unul sau mai mulți ani.

În loc să ne concentrăm energia pe oamenii și cu lucrurile care contează, ne petrecem timpul în haosul lucrurilor împrăștiate sau pierdem energie și timp organizând aceleași lucruri inutile.

Less is more

Zicala bătrânească a lui Ludwig Mies van der Rohe: “Less is more” este valabilă direct în folosirea instrumentelor de design formal, pentru a scoate anumite volume, materiale sau culori în anumite poziții și compoziții primare sau secundare, pe prim plan (stratul 1) sau pe fundal (stratul 2).

Cele două straturi pot exista separat sau împreună, legate sau separate.

Un minimalism separat de stratul de bază sau un minimalism fără strat de bază, chiar dacă este agreabil și estetic, va fi un minimalism fără suflet sau un minimalism steril.

“Less is more” poate fi valabil și pentru stratul de bază doar dacă acel “Less” este esențial și benefic pentru omul de acolo.

Esențialismul e baza minimalismului sustenabil

Minimalismul se desăvârșește doar prin esențialism. După o definire limitată a esențialului în stilul de viață și design (stil și formă), se poate interpreta că esențialismul este procesul de reducere și limitare spre lucruri și activități importante – principale.

Apoi, foarte dificil este procesul de conștientizare și de identificare a ceea ce este important, principal pentru a desfășura principiile esențialismului în stil și formă.

Eliminarea decorațiunilor intenționate

Eliminarea decorațiunilor intenționate și primirea non-decorațiunilor rezultate din nefinisarea materialelor sau din finisarea minimă a suprafețelor.

De ce să ne complicăm noi “Dacă dictatori moderniști ca Hrușciov și liderul chinez au avut revelații privind complicarea inutilă și păguboasă chiar și pentru niște societăți distopice care, teoretic, pot construi și în prezent copii perfecte și bizare de palate renascentiste sau replici după orașe olandeze, așa cum au făcut și japonezii”, Japonia, deja e percepută ca o distopie mai democratică și mai civilizată.

Forma cu fond

Se poate spune că minimalismul desăvârșit prin stil și formă (fond + formă) este realizat doar după un proces de esențializare, de identificare a ceea ce este important și benefic pentru noi ca ființă umană, și nu ca importanța unei piese într-un decor “minimalist”.

Chiar dacă identificăm lucruri și activități importante, o parte din ele, sau poate toate pot fi dăunătoare sau nepotrivite.

Pasul următor poate fi stabilirea unui alte categorii de importanță prin schimbarea punctului de vedere sau a bazei de la care credem că trebuia să pornim, pentru a identifica întrebarea corectă și nu răspuns inutil la o întrebare greșită.

Uneltele de minimalism pentru suprafață sunt aplicate după reguli compoziționale, de ritm, contrast, proporții, echilibru și multe alte principii de alcătuire pe baze logice și estetice.

Uneltele pentru stratul de profunzime vor fi legate de cât și cum dorește omul să consume din resursele de timp și energie proprii sau ale altora.

Chiar dacă îți permiți o casă cât un palat sau un apartament din filme SF, nu înseamnă că va fi bine pentru tine și familia ta acest lucru.

“”Cu cât ești mai puțin, cu atât îți exteriorizezi mai puțin viața, cu atât ai mai mult, cu atât e viața ta mai alienată. Tot ceea ce îți ia ca viață și ca omenesc, îți compensează în bani și în avuție” (Marx, Manuscrise)

“Marx se referă la modul de existență bazat pe a avea, nu la posesie ca atare și nici la proprietatea privată nealienată.
Scopul nu sunt luxul și bogăția, dar nici sărăcia; de fapt, atât luxul, cât și sărăcia sunt privite de Marx ca vicii.
Sărăcia absolută este condiția ca oamenii să dea naștere bogăției lor interioare.”” (A avea sau a fi?, Erich Fromm, 1976, Editura Trei 2021)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments