Aspectul sau arhitectura fațadei poate fi confundată cu arhitectura clădirii. Majoritatea înțelege termenul de “arhitectură a clădirilor”, strict felul în care arată fațadele clădirilor văzute din exterior, din stradă.
Ceea ce se întâmplă în interiorul clădirilor, nu este considerat arhitectură de marea majoritatea a oamenilor, este considerat design de interior sau amenajare interioară.
Fațada poate fi veche – originală, în spatele căreia se construiește o structură și o amenajare modernă.
În spatele unei fațade moderne va fi întotdeauna un ansamblu structural și arhitectural modern.
O fațadă modernă poate fi realizată ca o reinterpretare a unor fațade istorice sau cu preluarea unor elemente clasice restilizate.
Cred că ne-am săturat, mulți dintre noi, de invazia blocurilor din sticlă (tip borcan sau acvariu) sau de cele cu placare subțire, cu caroiaj tip faianță, cu placare metalică lucioasă și în culori stridente.
Se ridică în ultima vreme o arhitectură de calitate, cu geamuri obișnuite (întrerupte în dreptul planșeelor, fără pereți cortină din geam), cu mai multe plinuri, cu plinuri realizate din materiale mai consistente de tip fibrociment, trespa, panouri mari prefabricate de perete, panouri termoizolate tip Kingspan și alte placări ceramice cu fațade ventilate.
Placările ușoare tip bond sunt foarte utile și agreabile în multe situații: pentru copertine, casete de reclame, pentru părți restrânse din fațadă, în cadrul clădirilor cu parter sau sau cu foarte puține niveluri, în culori cât mai mate, fără acel luciu metalic și caroiajului tipic placărilor bond cu culori stridente.
Pentru clădirile foarte mari sau foarte înalte, placările tip bond sunt obositoare vizual, cu aspect de clădire placată cu “faianță de metal”, datorită acelui caroiaj limitat, necesar fixării panourilor, panourile de tip bond nu pot fi nici foarte mici, nici foarte mari. Placa fiind din metal subțire, capătă un aspect neuniform. Rosturile (caroiajul) este destul de mare cât să transforme fațada văzută de la distanță în “perete placat cu gresie cu burtă sau îndesată”.
Majoritatea clădirilor realizate pentru anumite instituții ale statului, dar și multe private, sunt realizate din placări tip bond în abundență, combinate cu pereți cortină sau fâșii orizontale de geam care par lipite ca niște afișe pe perete, aspectul arhitectura este nereușit, ieftin ca imagine și concept de integrare în atmosfera urbană.
Arhitectura unui proiect complet și complex înseamnă un tot: interior – exterior.
Arhitectura unei clădiri obișnuite este o carcasă de tip shell&core cu fațade moderne sau clasice, clădire care poate fi umplută cu o amenajare și reamenajare oarecare.
Chiar dacă arhitecții sunt specializați pe etape ale lucrării la exterior sau interior, sunt arhitecți care se ocupă separat doar de continuarea și detalierea arhitecturii interioare, fără să fie neaparat implicați în arhitectura exterioară, arhitectură pe care o găsesc deja construită sau reabilitată.
Putem avea un proiectant care se ocupă de planul general al clădirii tip shell&core, un alt proiectant care se ocupă de arhitectura fațadelor și un altul care are grijă de mobilier și finisajele din amenajarea interioară.
Perete dublu cu zidărie în fața termosistemului
Înainte de apariția termosistemelor și a fațadelor placate sau ventilate, haina clădirii era masivă, ziduri groase, rigidă și dură datorită materialului aparent al zidăriei sau al tencuielii aplicate direct pe cărămidă, piatra sau beton.
Pentru a putea obține și în prezent o fațadă cu caracteristici oarecum similare, se pot folosi pereți dubli de zidărie sau panouri prefabricate mari la exteriorul termoizolației, rezultând un fel de sendviș dintr-un perete spre interior și alt perete la exterior care va imita vechii pereți masivi de la clădirile de dinaintea inventării termoizolației.
Acest sistem poate fi limitat la clădiri cu unul sau foarte puține niveluri și poate prezenta probleme în rezolvarea punților termice și posibile imposibilități de aplicare din punct de vedere seismic și structural, probleme de susținere a acestui perete prefabricat sau de zidărie.
Un compromis pentru un aspect mai clasic la pereții exteriori, este folosirea plăcilor ușoare cu aspect de piatră, ceramic sau cărămidă care se lipesc cu adezivi speciali de termoizolației.
Polistirenul, spuma și butaforia asumată poate aduce ceva pentru cei care preferă aspectul ușor de recunoscut al caselor clasice, cu istorie.
Toate decorurile de teatru sunt realizate din materiale ușoare care imită pereți grei de zidărie sau piatră. Fără acel decor, piesa de teatru nu ar avea prea mult farmec.
La fel cum piesele de teatru mai clasic necesită un decor clasic, piesele de teatru mai modern au nevoie de un decor mai modern sau chiar lipsa oricărui decor.
Elementele de mobilier urban (bănci, stâlpi de iluminat, șamd) sunt mult mai ușor de realizat din materiale rigide similare cu cele realizate acum 100 de ani.
Problema este cu decorul fațadelor moderne care sunt acum prevăzute la exterior cu această haină moale de termoizolare, haină peste care pot fi lipite doar elemente foarte ușoare sau elemente mai puțin ușoare fixate pe structură proprie, structură secundară, care poate genera punți termice și probleme de rezistență – dacă materialul fațadei este foarte greu și dacă structura secundară este foarte masivă.
Acest nou concept de termoizolație este foarte util pentru economia de energie, în schimb ne încurcă foarte tare dacă dorim să realizăm ornamente grele pe fațadă. Ornamente verticale și orizontale, ancadramente, contururi, profile, coloane alipite, stucaturi, cornișe și tot felul de nuturi, profile și desene în relief pe fațadă.
Din lipsa atelierelor, școlilor, meșterilor și artiștilor care urmăreau cu atenție rețetele clasice ale elementelor decorative de tip ancadramente, statuete, coloane, stucaturi, cornișe, șamd, este un risc real de a copia greșit elemente de pe anumite clădiri istorice, rezultând decorații și piese ridicole, care “seamănă dar nu răsar” nicăieri cum trebuie pe fațada realizată din polistiren sau din ipsos nou.
Depinde de ce fel de decor ne dorim la acasă, pe o stradă sau într-un anume cartier.
Centrul vechi al unui oraș este mai sensibil la inserții de decoruri moderne, este de preferat un decor mai clasic, chiar dacă acel decor este o butaforie realizată din elemente moderne cu aspect clasic.
Preferăm în vacanțe să vizităm zonele vechi cu arhitectură clasică sau istorică. Orașele mai noi sau extensiile noi ale orașelor vechi, cu ajutorul unei viziuni cultivate, se pot realiza fațade, clădiri și decoruri arhitectural-stradal-urbane moderniste, la scară umană, de care să se bucure ochii turistului specializat în centrele vechi ale orașelor invadate de turiști.
Sunt foarte multe zone moderne realizate cu arhitectură modernă foarte agreabilă în zone cu dotări turistice noi, la mare sau la munte. Foarte multe dotări noi care nu au nevoie neapărat de turiști din afară, sunt zone agreabile de care se bucură cetățenii care locuiesc în zonă sau cei care vin în vizită sau trecere din același cartier sau oraș.
Arhitectura și dotările noi nu trebuie să fie toate copii costisitoare, la indigo, după cele noi. Pot fi obiecte de care să se bucure ochii – cu detalii și cu zone unde să se odihnească ochii – fără detalii.
Arhitectura și fațadele noi nu trebuie să fie sterile, reci și brutale. Doar anumite muzee, instituții și clădiri speciale pot avea un caracter de obiect urban gol, fantezist, spectaculos- hi tech sau clădiri manifest. Un anumit procent de clădiri tip manifest și un mare procent de clădiri obișnuite, dar nu neaparat banale.
Indiferent de ce este – un cartier mai periferic sau central cu multe istorie, avem de ales între:
- un decor clasic cu multe butaforii atent studiate
- o cale de mijloc cu reinterpretări clasice sau
- o imagine complet modernă care să fie și aceasta la fel de caldă și la scară umană cum erau cele clasice.
Modernismul rece sau brutalismul distopic de dragul modernismului și progresului robotizat cu inteligență artificială – sintetică, poate fi evitat prin folosirea atentă a materialelor moderne, “cu atingere umană”.
Decorul exterior al locuințelor poate fi realizat din materiale ușoare care imită stucaturile grele realizate din ipsos sau să copieze rosturile de la o zidărie de piatră care nu există.
Pentru aceste clădiri și case realizate cu elemente clasice, este un mare risc de a realiza o arhitectură sau un design nereușit. Granița dintre kitsch și arhitectură clasică este foarte ușor de trecut sau foarte ușor de confundat. Doar un specialist pregătit cu toate principiile de design și arhitectură clasică poate realiza o butaforie, care să nu fie confundată cu kitsch-ul sau cu prostul gust.
Este clar faptul că mult mai ușor este de proiectat și de construit un design sau o arhitectură modernă, o arhitectură generată de simplitatea și de eficiența materialului modern.
Greu este de realizat reinterpretarea arhitecturii sau elementelor clasice în materiale și concepte moderne. E nevoie de la fel de multă cultură și înțelegere a fenomenului arhitecturii și materialelor clasice pentru a putea reinterpreta și prelua elementele unei clădiri clasice.
Clădirile clasice și frumoase erau realizate mult mai anevoios și cu mari eforturi financiare, pentru instituții, boieri, regi, regine și pentru o mică parte din funcționarii de pe lângă aparatul de stat. Restul locuiau înghesuiți în clădiri insalubre sau, mai lejer, în bordeie îngropate și case de chirpici.
Modernismul rapid și eficient a venit din necesitatea eliberării de arhitectura clasică – lentă, foarte scumpă pentru marile mase.
Arhitectura modernă și eliberată de ornamente “inutile” a venit la pachet cu o mai mare accesibilitate a oamenilor de la casa din chirpici, la case prefabricate dotate cu baie și bucătărie.
În locul mașinii de locuit să fie un cămin de viețuit.
După stabilizarea necesarului de locuințe, anumite clădiri din zone strategice, zone turistice și nu numai, își întorc privirea către o arhitectură mai așezată, mai caldă, dar un pic mai costisitoare față de arhitectura modernizată eficientă la profit, rece, industrială, fabricată, eficientă, robotizată.
Se revine la o arhitectură ca un decor urban, o arhitectură care să preia sau să reinterpreteze anumite elemente clasice, se revine și s-a revenit de foarte mult timp în birourile multor arhitecți la o arhitectură modernă, sustenabilă urbanistic, caldă, ludică, la scară umană.
https://www.youtube.com/watch?v=NTGQ_kITzmY
În loc de mașina de locuit, să fie un cămin de viețuit, cu un trai mai sustenabil, într-un oraș eliberat de cutume, preconcepții, eliberat de automobile foarte personale, eliberate de conceptul celebru al “casa ca o mașină de locuit” și omul ca o resursă oarecare de menținere în funcțiune a acestor mașini.
După ce am stabilit ce fel de fațadă ne dorim, ce culoare va avea fațada respectivă?
Despre asta am scris în articolul despre cum și din ce se naște culoare unei case. Din vopsea dată simplu cu o pensulă, din culoarea unui material sau cu lumini:
https://www.urbanambition.ro/ce-culoare-sa-dau-la-casa
